Spiritualitate

Postul negru, o practica catre o viata sanatoasa

” În interiorul fiecăruia dintre noi există un doctor, noi trebuie doar să îl ajutăm să îsi desfăsoare activitatea. Puterea naturală proprie fiecărei fiinte de a se auto-vindeca reprezintă cea mai mare capacitate de însănătoire posibilă. Ceea ce mâncam ar trebui să ne fie medicament. Medicamentul nostru ar trebui să ne fie însăsi hrana. Dar a manca atunci când suntem bolnavi înseamnă a ne hrăni boala.” 

Cercetari stiintifice recente confirma ceea ce practica naturista stie de mult: stravechiul ritual al postului are nu numai efecte preventive, ci si terapeutice.

Postul poate fi intrebuintat cu succes indeosebi in dereglarile metabolice (obezitate, diabet de tip II), ca si in hipertensiunea arteriala si alte afectiuni ale sistemului cardiovascular.

Sunt atestate, de asemenea, evolutii pozitive in numeroase cazuri de boli cronice, precum reumatismul si afectiunile articulare, problemele sistemului digestiv, bolile autoimune (ex. scleroza multipla), migrenele, alergiile, astmul si neurodermita.

Dar postul combate si stresul, cel mai mare dusman al omului in mileniul trei, o sursa infinita de boli psihice si organice.

“Postul te reface mai bine decat un concediu”, afirma psihologii. O idee ce poate parea stranie cuiva care nu posteste, dar de cand cercetarea moderna s-a ocupat de procesele biochimice petrecute in timpul postului, misterul a fost elucidat: dupa 3-4 zile de privatiuni alimentare, organismul ia masuri impotriva frustrarii, secretand o cantitate sporita de serotonina, hormonul bunei dispozitii.

Transmiterea impulsurilor nervoase declansate de stres este aproape blocata. Nivelul cortizolului, hormonul stresului, scade, tensiunile se diminueaza.

Postitorii sunt mai calmi si mai veseli, multi dintre ei au chiar o stare de buna dispozitie euforica, dupa a patra zi de post. Aceasta regenerare psihica se repercuteaza pozitiv asupra suferintelor determinate de stres si a celor psihosomatice -cum ar fi epuizarea nervoasa, formele usoare de depresie ori neurastenia.

“Oamenii devin capabili sa-si examineze propria situatie cu calm si obiectivitate”, declara medicii de la clinica Buchinger din Uberlingen (Germania), specialisti in terapii naturiste. Postul ii ajuta sa vada iarasi lucrurile la proportia lor justa si sa gaseasca solutii pentru probleme ce li se pareau coplesitoare. Intervine ostare benefica de echilibru si calm.

Postul are si virtuti profilactice, si poate cea mai importanta din ele se refera la intarzierea imbatranirii: “Postul ne pastreaza tineri”, sustin medicii americani.

Deoarece in sange circula mai putina insulina, ca urmare a renuntarii la dulciuri, celulele fabrica mai multe proteine care sa le protejeze de influentele distructive, sa le repare, sa elimine deficientele congenitale. In acest fel se reduce riscul cancerului, ca si al multora dintre asa-numitele boli ale civilizatiei.

Ba si mai mult, gerontologii presupun ca postul este o modalitate prin care corpul se adapteaza unor conditii mai vitrege, incercand sa-si asigure sansele de procreare.

Dovada: multe din femeile care n-au copii, cu toate ca si-i doresc, reusesc sa ramana in cele din urma insarcinate, dupa o cura de post.

Desi lumea stiintifica inca n-a explicat secretele acestui mecanism antiimbatranire, expertii in post sunt de mult familiarizati cu el: “Cunoastem femei de 75 de ani, care vin la noi de decenii, si arata mai tinere cu cel putin zece ani”, spun practicienii germani. Ceea ce nu suna rau, in societatea noastra din ce in ce mai imbatranita. Si sa nu pierdem din vedere nici sindromul hiperponderabilitatii: fiecare al treilea european are kilograme in plus.

Hrana prea consistenta, stresul continuu si lipsa cronica de miscare fac sa creasca mai intai valorile colesterolului si tensiunea arteriala, iar apoi glicemia si nivelul acidului uric.

Cand metabolismul este serios dereglat, medicii vorbesc despre un sindrom metabolic, care constituie riscul maxim de aparitie a bolilor cardiovasculare grave.

Atunci când mâncăm, organismul absoarbe ceea ce îi este necesar din mâncare şi apoi încearcă să se debaraseze de resturi. El nu poate face această eliminare eficient atunci când este mai mereu supraîncărcat sau când, de cele mai multe ori, mâncarea este impură. Reziduurile se acumulează atunci în diferite organe, dar mai ales în intestine, unde putrezesc, fiind astfel o sursă de tulburare şi boală pentru întreaga noastră fiinţă.

Totuşi, chiar şi atunci când hrana este pură, ea lasă în organism unele reziduuri şi de aceea se recomandă postul negru, ceea ce are ca efect purificarea eficientă a întregii noastre fiinţe. În majoritatea cazurilor, frecvenţa optimă cu care trebuie practicat postul negru este o dată pe săptămână.

Majoritatea oamenilor au credinţa greşită şi chiar absurdă că dacă omit o masă, li se va întâmpla ceva groaznic. Ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie şi că acestea ar putea să le întreţină viaţa fără hrană din afară, pe toată durata unei boli obişnuite, de exemplu. Cercetători renumiţi afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ţinut post negru 40 de zile, vindecându-se astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu.

În post, milioanele de celule care muncesc pentru noi se odihnesc. În general, oamenii nu înţeleg câtuşi de puţin importanţa purificării şi atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind mecanismele de urgenţă. Astfel apare uneori ca din senin febra, răceală, apar erupţii pe piele; toate acestea nu sunt decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează atunci când este forţat de împrejurări, adică atunci când este urgentă nevoie.

„Curele de foame” au rol de punere în repaus a întregului tub digestiv, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii noastre fiinţe.

Dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut, putem fi siguri că suntem sau că vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este deci indicat să postim.

S-a observat de mult prin experienţă că un post mai îndelungat depăşeşte cu putere de vindecare toate celelalte procedee. Cine are temperatură, are aproape automat tendinţa de a posti. Postul înseamnă în primul rând curăţire, purificare. Postul curăţă chiar mai repede şi mai radical decât crudităţile. Prin post pot fi evitate uneori şi operaţiile chirurgicale. Medicii care se bazează exclusiv pe medicamente sau chirurgie combat postul cu argumente ştiinţifice savante; ei nu amintesc pacienţilor lor nimic despre post din ignoranţă sau din motive materiale. Cu toate acestea, postul ar trebui prescris tuturor, evident adaptat fiecărui caz în parte.

Aşa cum facem curat în jurul nostru, aşa trebuie să facem şi în corpul nostru.

Postind, reziduurile karmice se elimină gradat şi Lumina interioară se va manifesta din ce în ce mai pregnant în noi. Astfel, vom deveni mult mai uşori şi mai fericiţi. Din acest motiv, toate căile spirituale autentice recomandă în unanimitate postul alimentar. Postul este aşadar o modalitate foarte simplă şi la îndemâna fiecăruia din noi de a deveni uşori din nou, de a ne redobândi sau de a ne păstra puritatea şi libertatea. Ca urmare a abţinerii de la hrana fizică, vom putea mai apoi cu uşurinţă să ne abţinem şi de la sentimente şi gânduri negative. În loc să vrem să absorbim, să înghiţim, să acumulăm, să luăm cu lăcomie prea mult din toate, învăţăm astfel să renunţăm şi să fim detaşaţi, pentru că înţelegem că această tendinţă instinctuală şi permanentă de a acumula este cea care ne împiedică să fim cu adevărat fericiţi şi mulţumiţi.

La început este posibil să apară dureri de cap, palpitaţii, senzaţii de leşin, dar nu avem deloc de ce ne teme, este normal. În scurt timp, oricare ar fi senzaţiile neplăcute, acestea dispar, făcând loc calmului, unei stări de bine interioară şi destinderii întregului corp. Nimeni nu a murit din cauză că a postit din când in când. Vom vedea că dacă putem suporta puţină neplăcere şi ne continuăm cu încredere postul, vom vedea că într-o zi sau două tulburările interne fac loc unei liniştiri extraordinare.

Oamenii care se simt tulburaţi postind sunt chiar cei care au cea mai mare nevoie de post: tulburarea este dată de cantitatea însemnată de reziduuri vărsate brusc în sânge şi eliminate în timpul postului. Oamenii ignoranţi îşi imaginează că postul îi va slăbi şi le va da un aspect neplăcut şi nesănătos. Acest lucru poate fi adevărat la început, dar apoi totul se schimbă: te mişti mai uşor, pielea devine strălucitoare şi devii mult mai plăcut la privire. Dacă nu cunoşti limbajul Naturii, te poţi speria de moarte de cel mai mic disconfort. Gândeşti: „aceste palpitaţii sunt semnele unui grav pericol; mă simt atât de slăbit!” şi începi să mănânci, după care totul devine la fel ca la început. Cum perturbările dispar atunci când începi să mănânci, tragi concluzia că ai avut dreptate în întreruperea postului, dar în realitate, nu este deloc aşa.

Numai frica şi ignoranţa împiedică oamenii să postească şi să se regenereze astfel cu rapiditate.

Dacă suntem serios interesaţi de purificarea fiinţei noastre, trebuie să gândim altfel, focalizându-ne preponderent şi plini de încredere asupra transformărilor binefăcătoare pe care le va produce postul în fiinţa noastră.

Refuzând să aşteptăm, facem aceeaşi greşeală ca oamenii care iau pastile pentru a-şi opri febra. Aceasta îi poate face să se simtă mai bine pe moment, dar a coborî febra în mod nenatural, nu face decât să ascundă simptomele şi pregăteşte calea pentru o boală mai serioasă. Este mai bine să lăsăm organismul să acţioneze singur: când este supraîncărcat, el reacţionează, făcând tot ce poate pentru a elimina cât mai repede reziduurile. Această strădanie a organismului de a dizolva şi elimina toxinele dă temperatură, care produce curăţire interioară. Cum putem ajuta organismul să o facă? Bând apă fierbinte. Câteva ceşti succesive vor coborî febra imediat. Vasele sanguine se dilată şi sângele va circula liber, ducând mai uşor impurităţile afară din corp pe căi fireşti de eliminare.

Atunci când postim, se declanşează exact aceleaşi mecanisme de purificare ca şi atunci când avem febră. Apa fierbinte poate fi deci deosebit de utilă atunci când postim. Putem s-o aducem la punctul de fierbere şi apoi o vom lăsa să se aşeze puţin. Când spălăm vasele cu apă rece, ele rămân unsuroase; în mod asemănător apa fierbinte este necesară şi în organismul nostru pentru a dizolva mai uşor şi mai eficient toxinele şi pentru a le scoate din organism prin pori, rinichi, etc. Ca rezultat, ne vom simţi complet transformaţi şi întineriţi. Putem bea, de asemenea, apă fierbinte în fiecare zi, înainte de micul dejun; este un excelent remediu împotriva multor boli. Poate că la început apa fierbinte nu este prea apetisantă, dar puţin câte puţin, vom începe să conştientizăm că este bună. Apa fierbinte este un remediu excelent şi în plus este simplă şi ieftină.

Este insa la fel de important si cum trebuie terminat un post care a durat câteva zile… Dacă mâncăm normal, brusc, acest fapt poate fi dăunător. Trebuie început cu puţină hrană lichidă (supe „lungi”, sucuri de fructe, legume) care este treptat sporită şi făcută mai consistentă. Timpul până la reluarea alimentaţiei normale este la fel de important ca însuşi postul. După un asemenea post, suntem plini de sentimente cu totul noi, subtile şi minunate, avem adevărate revelaţii, ne simţim şi arătăm mai tineri, mai liberi, ca şi cum ceva apăsător din fiinţa noastră a fost înlăturat.

După un post de 24 de ore, cel mai bine este să mâncăm la prima masă o salată de fructe sau verdeţuri crude (varză, morcovi, etc.) şi să evităm alimentele mai grele (lactate şi uleioase), pe care le putem consuma la 2-3 ore după acestă masă de fructe/ legume. Salata de vegetale crude reprezintă de altfel cea mai bună alegere pentru felul întâi la oricare masă.

Din punct de vedere astrologic, există anumite corelaţii între postul negru şi ziua în care este ţinut. Efectuat cu regularitate în aceeaşi zi, duce în timp la asimilarea în propria noastră fiinţă a diferitelor aspecte benefice şi la armonizarea cu influxurile subtile astrale ale sferelor de forţă şi influenţă planetare. Toate acestea se petrec prin misteriosul fenomen al rezonanţei cu sfera subtilă de forţă a unei anumite planete. Corespondenţa planetelor: luni – Luna, marţi – Marte, miercuri – Mercur, joi – Jupiter, vineri – Venus, sâmbătă – Saturn, duminică – Soarele.

Spre exemplu, postul negru realizat marţea duce în timp la eliminarea confruntărilor, a situaţiilor de viaţă ce implică violenţa, a accidentelor, etc.; postul negru realizat miercurea permite asimilarea armonioasă a influxului subtil mercurian, care guvernează legăturile de orice fel, schimburile, mişcarea şi adaptarea, abilitatea de a intermedia şi de a comunica, afacerile optimismul; postul negru realizat vinerea permite asimilarea rapidă în fiinţa noastră a aspectelor ce ţin de afectivitate, iubire, armonie, frumuseţe, transfigurare, senzualitate rafinată, simpatie, atracţie magnetică, farmec şi exaltare copleşitoare, pacea lăuntrică şi ne permite astfel să trezim, să amplificăm în noi şi ulterior să trăim, cu toată fiinţa noastră aceste aspecte; postul negru de duminică ne solarizează şi ne purifică considerabil fiinţa, arde karma negativă acumulată (altfel spus, păcatele), favorizează deschiderea către şi apropierea de aspectele spirituale înalte, de Dumnezeu.

După primele săptămâni de post cu apă, uneori chiar mai devreme, cel care postește observă că modul în care percepe, înțelege și relaționează cu lumea înconjurătoare s-a schimbat. De asemenea, modul său de a gândi și de a acționa s-au schimbat. Lucrurile si întâmplările din jur și-au modificat situarea pe scara valorilor.

Se formează o nouă percepție  asupra a ceea ce ne îl înconjoară. De multe ori, cel care a avansat în post îi privește pe ceilalti detașat, ca și cum ar privi actorii unei piese de teatru, se simte ca și cum nu ar fi deplin prezent și implicat în desfășurarea vieții din jurul lui.

O parte din acțiunile pe care obișnuia să le facă cel care acum se află într-un post mai avansat, o parte din lucrurile care îl interesau își micșorează drastic importanța, chiar dacă înainte de a posti avea un mare interes față de acestea. Multe dintre persoanele care avansează în postul cu apă au impresia că o parte din lucruri trebuiesc învățate de la capăt. Acțiuni precum condusul mașinii sau scrisul la calculator par o experiență  nouă. Lucruri pe care înainte le făceau automat , fără să gândească, pot cere acum o atenție cu totul deosebită, ca și cum ar fi fost uitate parțial sau ca și cum nu ar mai fi fost facute de foarte mult timp.

Pe de altă parte, alte acțiuni care cereau concentrare, se pot face acum mai usor, mai natural.  Postitorul aflat într-un stadiu mai avansat percepe în mod involuntar imagini, sunete și mirosuri care nu i-ar fi atras atenția înainte. Fiecare individ își poate observa propria gamă de schimbări care au loc în interiorul său pe parcursul unui post avansat, insa cele despre care v-am vorbit sunt dintre cele mai frecvente.

În general, percepția și înțelegerea realității lumii înconjurătoare este schimbată față de perioada cu alimentare normală. Cel care vrea să avanseze într-un post cu apă trebuie să cunoască și să rețină aceste aspecte pentru a nu fi înșelat sau speriat de impresia că ceva nu este în regulă din punct de vedere psihic cu sine. Cei apropiati pot avea impresia unui comportament diferit la persoana respectivă.

Au  loc multe schimbări într-adevăr într-o persoană aflată într-un post prelungit. Odată cu obișnuirea cu postul, mintea și-a modificat în parte modul de succesiune al priorităților. Ca aspect general, ea devine mai calmă. De asemenea glandele endocrine lucrează diferit. De exemplu sunt secretate mai multe endorfine și mai puțină adrenalină în timpul postului față de perioada de hrănire cu solide. Unii compară chiar această stare cu cea proprie unei persoane influențate de anumite substanțe de tip drog.

Acest mod deosebit de a se simți al celui care a înaintat în post are o perioadă variabilă, de la individ la individ. Este un timp propice auto-observării, auto-cunoașterii și a învățării despre sine.

Cu un secol în urmă, naufragiații nu supraviețuiau mai mult de câteva zile, iar autopsia ulterioară arăta că ei au murit de foame. Astăzi, când oamenii au aflat că abstinența alimentară poate fi benefică și că există metode speciale pentru ținerea unei cure de foame, s-a constatat ca 20, 40, 50, 70 de zile de abstinență nu provoacă o epuizare excesivă. S-a remarcat următorul lucru: dacă, în timpul curei de foame, omul începe să se enerveze sau să se îngrijoreze, cura trebuie întreruptă neîntârziat, întrucât ea devine dăunătoare sănătății.

Iata de ce este foarte importanta realizarea unui regim de pre-detoxifiere inaintea postului.

În cazul în care, după vreuna dintre duratele de pauză alimentară scurte, de una sau două mese sau de 24 de ore fără mâncare, simptomele sunt intens neplăcute, concluzia este că avem de a face cu un organism foarte toxic. În acest caz, este cu siguranță momentul deciziei de a urma cel puțin un regim alimentar de detoxifiere.

Cu atât mai mult, în cazul în care se intenționează un post negru de durată scurtă, medie sau lungă, dacă semnalele de toxicitate ale organismului au fost observate, de asemenea trebuie pusă problema unui regim anterior postului pentru a realiza o pre-detoxifiere a organismului. Astfel, un regim alimentar pentru pre-detoxifiere va face ca postul negru în ansamblu să fie mult mai ușor de parcurs în ceea ce privește simptomele.

Este bine de știut că, în caz că avem de a face cu un corp foarte toxic, nici un regim alimentar de detoxifiere nu va fi floare la ureche. Perioada de intensă detoxifiere de la începutul unui astfel de regim alimentar, întocmai ca și cea de la începutul unui post negru, poate fi dificilă. Gradul de dificultate reflectă fidel gradul de toxicitate și nicidecum faptul că regimul actionează în vreun fel nepotrivit persoanei respective sau în contra detoxifierii și însănătoșirii organismului acesteia.

În caz că se dorește parcurgerea unui post negru, un regim de pre-detoxifiere este nu doar binevenit ci chiar imperativ indicat a fi parcurs de către toate persoanele care:

– nu au ținut vreodată un post negru;  

– nu au ținut un post negru de mult timp (luni, ani);

– chiar dacă au ținut recent un post negru, între timp s-au alimentat haotic și nesănătos și au fost sedentare.

Este mult mai bine ca toxicitatea corpului să fie redusă gradual, printr-un regim de detoxifiere anterior postului negru, decât să se intre vertiginos într-o detoxifiere intensă, așa cum se întâmplă la abordarea brusca a postului. Intrarea precipitată în postul negru, fără un regim anterior, pregătitor al organismului prin pre-detoxifiere, poate fi un șoc pentru un corp neobișnuit cu astfel de abordări sau mai sensibil. Acestuia îi va fi extrem de dificil să se ocupe de abundența de toxicitate prezentă în sânge în perioada de început și, ca urmare, starea persoanei în cauză poate deveni una foarte neplăcută.

Deși postul negru are o uimitoare capacitate de a repune pe făgașul normal sănătatea unei persoane, este bine să se acționeze cu precauție când vine vorba de schimbări bruște cum este decizia de trecere de la o alimentare haotică și nesănătoasă, la abstinența totală de la mancare si eventual din nou, de la totala abstinență, la o alimentare haotică sau prea abundentă. Optim este ca organismul sa fie detoxifiat în ritm lent și în siguranță, nicidecum surprins nepregătit prin trecerea de la o stare la alta, în funcție de niște decizii arbitrare care sunt de cele mai multe ori impulsuri de natură emoțională.

Dacă suntem tentați de o astfel de abordare nesăbuită, trebuie să ne luam un răgaz de gandire pentru a putea realiza că organismul nu a devenit toxic peste noapte și nici în urma participării la vreun festin recent. Această toxicitate s-a clădit în corp de-a lungul anilor și, ca urmare, nu putem să ne așteptăm ca ea să fie eliminată peste noapte sau în câteva zile și mai ales fără a simți în mod neplăcut această etapă.       

Când se ia decizia primului post negru de durată, post ce produce printre altele implicit și  detoxifierea profundă a organismului, de multe ori se naște întrebarea: ”Oare cât timp ar trebui să postim?” Un raspuns orientativ dar nicidecum obligatoriu, este cel de a urma un post negru de atâtea zile, câți ani avem în momentul respectiv. Dacă spre exemplu cineva are 25 de ani, postul său ar putea dura 25 de zile, permițându-i astfel organismului o zi de curățare pentru fiecare dintre anii pe care i-a trăit. Aceasta este doar o sugestie, nicidecum vreo regulă specială a postului negru. Evident că orice perioadă de post este binevenită cu condiția ca aceasta să fie precedată și urmată de un mod de viață sănătos, fără excese.

Pentru a vă cunoaște nivelul personal de toxicitate nu este nevoie de vreo unealată medicală sofisticată sau de tabele complicate, cu parametrii măsurabili și nici de personal medical specializat. Oricine poate fi barometrul propriei toxicități, cu condiția să fie sincer cu el însuși și să privească cu atenție și obiectivitate către propria persoană.

Cum se face masurarea nivelului propriu de toxicitate?                                              

Măsurarea gradului de toxicitate se face prin omiterea a una sau două mese consecutive pe parcursul unei zile sau printr-o pauză alimentară de 24 de ore și prin observarea empirică a simptomelor ce se vor asocia acestei condiții cu care organismul nu este obișnuit.

Astfel:

a)    Dacă după omiterea unei singure mese principale a unei zile, fără a se fi ciugulit nimic între  aceasta și cea anterioară (care sa fi fost moderată ca aport caloric) apare durerea de cap, acesta este primul și cel mai important semnal că persoana în cauză trăiește într-un corp extrem de toxic.

b)    Dacă după omiterea a două mese principale consecutive, fără a se fi ciugulit nimic înainte și între acestea, sau după parcurgerea a 24 de ore în care să nu se fi consumat deloc mâncare, apare vreunul dintre simptomele pe care le voi mentiona imediat, de asemenea este vorba despre un corp foarte toxic.

Semnalele de toxicitate extremă, apărute după ominterea a una sau două mese consecutive sau parcurgerea a 24 de ore fără aport alimentar, sunt următoarele:

–       Durerea de cap

–       Starea generală de rău

–       Amețeala

–       Slabiciunea extremă

Aceste patru simptome nu sunt universal prezente în cazul omiterii unor mese, deci nu se întâmplă tuturor. Mai mult, ele nu se află în lista simptomelor de normalitate în cazul în care sunt omise anumite mese din programul alimentar zilnic așa cum se înclină a se crede.

Din păcate, apariția lor este copleșitor de frecventă în rândul persoanelor care au omis una sau două mese sau care nu au mâncat nimic 24 de ore. Aceasta frecvență însă, în mod eronat, a alimentat părerea că simptomele respective ar fi normale în caz că nu s-au mâncat una sau mai multe mese. Ele sunt de fapt  niste manifestari neplăcute foarte frecvente din simplul motiv că, un numar extrem de mare de persoane trăiesc în corpuri foarte toxice și nicidecum pentru ca ar fi niste simptome normale într-un corp pe deplin sănătos și curat.

Ce se întâmplă în interior?

Cauza apariției stărilor neplăcute de care tocmai am vorbit constă în faptul că, după întreruperea cursului obișnuit al alimentării, în sânge se găsește, proaspăt revărsat, un aport copleșitor de toxine. 

DA, este absolut normal să existe foame în perioada primară a suspendării alimentării însă stările neplăcute nu reprezintă normalitatea ci doar anunță existența toxicității în organism. Prezenta foamei și a poftelor în primele zile/ore de post negru este de fapt singurul simptom firesc, normal în această situație.

Există câteva manifestări trecătoare cu care vă puteți confrunta, în special după întreruperea unui post cu apa de durată. Oricare ar fi acestea este bine de știut că ele sunt temporare, durează o scurtă perioadă și prin urmare nu are rost să vă îngrijorați, să vă simțiți dezamăgiți sau să apelați la tratamente alopate la ivirea acestora. Iată care sunt cele mai frecvente simptome:

–       O ușoară iritare internă a gâtului, asemănătoare celei care apare după ce s-au consumat băuturi reci sau când o răceală este pe cale de a se instala.

–       Mici afte în interiorul gurii

–       Acumulare de lichid în anumite zone, în special în zona gleznelor

–       Oboseală după ce se ia masa

–       În cazul femeilor, întârzierea menstruației

–       Cei care au postit pentru remedierea unei probleme de sănatate este bine să cunoască faptul că, la întreruperea postului, se pot confrunta din nou cu ușoare simptome ce ar indica aparent revenirea problemei respective. Dacă acea problemă de sănătate implica dureri  înainte de post, și aceste dureri pot avea la rândul lor o ușoară revenire, pentru o scurtă perioadă.

Cauzele acestor manifestări au la bază efortul organismului fiecăruia de a face acele ajustări necesare pentru readaptarea la un sistem digestiv funcțional, procesând hrană solidă. Este o perioadă de tranziție dar nu lipsită de importanță. Deși acest proces presupune o serie întreagă de eforturi, organismul încearcă să străbată aceasta perioadă cât mai silențios cu putință chiar și atunci cand este supus unei adevărate brutalizări alimentare. Nu reușește însă întotdeauna acest lucru și se manifesta într-unul din modurile despre care am vorbit.

În acest context, nu este indicat să dați sub nici o formă curs impulsului de a reîncepe să postiți, simțind vreun sentiment de vinovăție că ați întrerupt eventual postul respectiv mai devreme sau că poate nu ați efectuat această întrerupere așa cum ar fi trebuit! O astfel de acțiune nu numai că nu îi este necesară organismului, ci, din contră, îi aduce un deserviciu, reprezintă o influență negativă, deloc recomandabilă.

Tot ce trebuie făcut în această perioadă este să vă odihniți îndeajuns și să faceți toate eforturile de voință posibile pentru a vă alimenta cu mâncăruri ușoare din punct de vedere al efortului digestiv pe care consumarea lor îl presupune, dar bogate în nutrienți. Preferabil ar fi ca în această perioadă sistemul digestiv să beneficieze de o hrană constând în alimente aflate în starea lor naturală, cu o combinare redusă în cadrul aceleiași mese.

Cu cât se respectă mai consecvent aceste două reguli, eventualele simptome deranjante se vor retrage curând sau, cel mai adesea, vor lipsi cu desăvârșire. Așadar, micile neplăceri aferente întreruperii unui post de durată nu sunt nicidecum o regulă. Ele sunt, în cele mai multe cazuri, semnalul ca revenirea la alimentarea organismului s-a făcut brusc, fie din punct de vedere cantitativ, fie din punct de veredre calitativ (cu mâncăruri greu digerabile sau cu o varietate excesivă în cadrul aceleiași mese).

Oferind organismului propriu o tranziție lentă și ușoară se va observa cum acesta capătă o vitalitate tot mai mare și o sănătate din ce în ce mai bună.

Iata si câteva aspecte ce trebuie avute în vedere pentru a păstra efectele benefice ale unui post, un timp cât mai îndelungat.

Fie că s-a postit pentru detoxifierea organismului ori pentru scăderea în greutate sau pentru a ameliora funcționarea deficitară a unor organe și sisteme ale organismului, toți cei care au ținut un post cu apă, doresc ca ceea ce au obținut prin acest efort, să fie menținut o perioadă cât mai îndelungată. Pentru aceasta vor trebui să se aibă în vedere câteva aspecte în ceea ce privește alimentația și viața de zi cu zi. Optim ar fi ca aceste câteva idei să fie reținute și aplicate  în așa fel încat să devină un mod de viată permanent și nu doar o trecere către vechiul mod de alimentare care a dus de fapt la ivirea problemelor respective de sănătate. 

Întai de toate, trebuie avut în vedere faptul că, după un post cu apă, o perioadă, în funcție de durata acestuia, metabolismul este ceva mai lent. În general, metabolismul unei persoane, avut în perioada în care aceasta se alimenta obisnuit, cu mâncare solidă, revine la același stadiu inițial după un post cu apă, după scurgerea unei anumite perioade. Așadar, acest lucru nu se întâmplă imediat după încetarea postului ci, treptat, necesitând, de regulă, dublul perioadei în care s-a ținut post cu apă. Spre exemplu, dacă s-a postit timp de 1 zi calendaristică, metabolismul va reveni pe deplin la stadiul avut anterior de o anumită persoană, după scurgerea altor 2 zile calendaristice; dacă s-a postit o saptamană (7 zile), metabolismul persoanei respective va reveni la rata avută de aceasta înaintea postului, după scurgerea a încă 2 săptămâni (14 zile). O atenție deosebită trebuie acordată acestei reguli în special de către acele persoane care au postit pentru a-și reduce greutatea corporală pentru a nu pierde rapid o mare parte din succesul obținut pe timpul postului.

Motivul principal pentru care se spune că revenirea corectă din post este mai dificilă decât postul însuși, constă în faptul că dificultatea revenirii nu ține doar de partea fizică a realimentării ci și de echilibrul psihic al celui care tocmai și-a încheiat postul. Din păcate, de foarte multe ori revenirea din post înseamnă deschiderea unei uși pe care, în loc să se intre cu pași mici, cu calm și echilibru, se năvălește pur și  simplu,  de-a dreptul barbar pentru întreg sistemul digestiv și pentru organism în general.

Iată care sunt cele câteva aspecte de urmat pentru păstrarea rezultatelor unui post cu apă:
– Încercați să consumați în fiecare zi cantități cât mai mari posibil, din totalul de hrană administrat, constând în hrană vie, de natură vegetală, nepreparată termic. Atunci când în dieta unei persoane aceste produse se află în proporție mare, datorită nutrienților extrem de numeroși pe care îi conțin, hrănirea organismului este asigurată fără a se realiza un exces caloric și cu obținerea deplină a senzației de sațietate. În același timp, se poate mânca mult cantitativ, fără grija caloriilor. În timp, oganismul alimentat  frecvent cu abundența de nutrienții proprie unei astfel de diete, va înceta a mai da semnale de foame, la perioade anormal de scurte după ce s-a mâncat, asa cum se întamplă în cazul mâncatului clasic, unde ”ronțăiala” a devenit un obicei normal și foamea este cvasi-permanentă.

S-a ajuns la concluzia că, din cauza unei alimentații defectuoase, cu alimente lipsite de acel necesar nutritiv esențial unui organism sănătos (dar totuși foarte bogată caloric), oamenii sunt de fapt, în marea lor majoritate, subnutriți chiar dacă au o greutate cu mult peste normal iar foamea semi-permanentă nu este o dereglare psihică sau de obișnuință ci un semnal normal dat de un organism care trage în permanență un semnal de alarmă anunțând că este tot mai lipsit de nutrienții necesari pentru a-i susține funcționarea corectă.

Ce este de făcut? Să inversăm această scară alimentară actuală, unde nutrienții înseamnă foarte puțin, iar aportul caloric înseamnă foarte mult, cu acea alimentație în care se aduce un aport sporit de nutrienți și unul scăzut de calorii. Singurele alimente care îndeplinesc această condiție sunt acele alimente consumate în starea lor naturală: fructele, legumele, semintele, și cele minim procesate: cerealele, boabele și anumite legume ce nu se pot consuma crude.  

–  Eliminarea din dietă, pe tot parcursul perioadei de revenire din post, a zahărului alb, a îndulcitorilor sintetici și a tuturor dulciurilor în general (cu excepția fructelor!). După terminarea perioadei de revenire la normal a metabolismului, este în continuare recomandată evitarea zaharului alb și a îndulcitorilor sintetici de orice fel, precum și a tuturor produselor care îi conțin. Se pot consuma însă, în cantități mici, alternative mai sănătoase de îndulcitori precum: zahărul brut, mierea de albine, siropul de agave, îndulcitor din ștevie, sirop de arțar și alti îndulcitori naturali. Totuși trebuie în permanență avut grijă la proporția acestor alimente in dietă, pe tot parcursul vieții urmărindu-se a se trece prin perioade de pauze totale în consumul acestora. 

– Evitarea consumului acelor produse din cereale care nu se află în forma lor integrală (ex: pâine albă, orez alb, cereale neintegrale, etc.) și  înlocuirea lor cu cereale integrale și cu produse din cereale integrale.

Este o decizie absolut pripită cea de a renunța la consumul de pâine. Cerealele trebuie să aibă o proporție mare în alimentația noastră, ele trebuie sa stea la baza piramidei alimentare. Greșeala nu este cea de a mânca pâine ci cea de a mânca pâine albă și produse din făină albă, produse care sunt golite în mare parte de elemente nutritive dar abundente în calorii.

Pâinea integrală, orezul integral, cerealele integrale presate (tip musli) trebuie să facă parte obligatoriu din alimentația zilnică, prin rotație. Suntem obișnuiți să apelăm la pâine deci automat la grau, ignorând aproape cu desăvârșire  existența celorlalte cereale. Săptămânal este bine a se consuma, măcar o dată, câte o porție din fiecare dintre celelalte cereale precum: secara, orzul, ovazul, orezul, porumbul, meiul, hrișca.

Din păcate, pentru amatorii de produsele de patiserie și cofetarie, aflate atât de la îndemana, vestea nu este bună, întrucât acele produse sunt făcute din făină albă și zahar alb, afânători și aromatizanți iar o schimbare de optică alimentara va trebui să le excludă.

 – Excluderea, din alimentație a uleiurilor vegetale procesate precum margarina și uleiurile rafinate, cât și a acelor produse care le conțin. Din nou sunt vizate produsele cofetăriilor, patiseriilor, fast-foodurilor, produselor ambalate din rafturile supermarketurilor dar și din bucătăria tradițională unde conținut de prăjeală sau de ”tras la tigaie” există în aproape orice preparat.

Pentru a fi benefic organismului, uleiul folosit în alimentație trebuie să fie presat la rece și adăugat după ce mâncarea a fost gătită și s-a răcit. Din nou trebuie avut în vedere faptul că există o multitudine de uleiuri în afara celui de floarea soarelui și că de-a lungul timpului este bine să alternăm folosirea lor.

 – Eliminarea totală și definitivă a băuturilor alcoolice, a sucurilor sintetice, acidulate sau nu, a energizantelor și a fumatului. Aceste obiceiuri readuc toxicitatea organismului cu o viteză amețitoare iar o dietă, oricât de bună, devine ceva aproape inutil pentru sănătate, în prezența consumului de alcool, energizante, sucuri sintetice și a fumatului.

– Eliminarea mâncărurilor intens procesate (cam tot ce se gaseste în fast-fooduri, în cofetării, în patiserii, sau gata ambalat pe rafturile magazinelor). Acestea conțin cantități mari de ulei rafinat/margarina , zahăr alb, arome sintetice, monoglutamat, conservanți, coloranți, afânatori și multe alte substanțe care, în mod natural, nu își au locul în organismul uman și care tind să se acumuleze.

Aceste substanțe sunt greu de eliminat iar consumul frecvent al unor astfel de alimente hiper-procesate au ca rezultat acumularea substanțelor nocive în organism, cu tot ansamblul de efecte negative ce vor decurge de aici.  Ne-am obișnuit poate să ne uităm câte E-uri conține un produs, dar aceste E-uri reprezintă doar vârful icebergului în materie de mâncare nesănătoasă. 

Aceste mâncăruri intens procesate sunt nocive. Ele trebuie înlocuite cu acelea în componența cărora se află alimente ce vor fi consumate așa cum sunt luate din natură sau gătite ușor prin fierbere/coacere la foc mic sau la aburi.

– Încercați să aveți un consum cât mai redus de carne care este impregnata cu acceleratori de crestere pe tot parcursul vieții animalelor respective. Acceleratorii de creștere, folosiți în industria creșterii animalelor și a păsărilor de orice tip, odată ajunși în organismul uman îndeplinesc aceeași funcție pe care o îndeplineau și în corpul animalelor sacrificate pentru a fi mâncate. Acești acceleratori stimulează intens creșterea masei organismului care îi ingeră, deci stimulează acumularea în general. Acceleratorii de crestere folosiți în industria creșterii animalelor reprezintă una dintre cauzele pentru care, în ziua de astăzi, organismele umane acumuleaza masă într-un mod anormal de rapid, imposibil cu secole în urmă. Și mai rău este faptul că acești acceleratori de creștere stimulează nu doar mărirea masei organismului care i-a integrat ci și a tuturor acelor forme de viață din interiorul său care îi sunt potrivnice.

Chiar dacă dețineți o sursă de carne provenită din animale crescute ca acum 100 de ani și demnă de încredere în ceea ce privește felul cum acestea au fost hrănite, crescute și cu ce au fost injectate, carnea va avea, prin natura ei, același rol de a stimula creșterea masei corporale a celui care o consumă.

Dincolo de preocuparea pentru greutate, este cunoscut faptul că, un consum frecvent de carne crește puternic aciditatea organismului și pregătește astfel terenul pentru boala. Toxinele lăsate în organism în urma digerării cărnurilor sunt cel mai greu de eliminat și, staționând în interior, ele declanșează o acțiune de tip inflamator la nivel celular. În plus, trebuie știut că inamicul colesterol este prezent în absolut toate produsele de origine animală.

Pentru cei preocupați de necesarul propriu de proteine, este bine de știut că, prin gătirea cărnii, o mare parte din proteinele acesteia se distrug, în general rămânând doar 1/3 din renumitul aport proteic măsurat al cărnii iar mâncatul crud al acesteia inseamna ingerarea unei cantitati inspaimântatoare de forme parazitare deci este din start exclus. 

De asemenea, este bine de reținut că proteine există din abundență în toate tipurile de semințe cerealiere, în legumele boabe dar și în alte legume, precum și în semințele oleaginoase. Sursele de top în ceea ce privesc proteinele, neînsoțite de riscurile si dezavantajele celor de origine animală sunt: ciupercile, fasolea boabe, soia, nucile, migdalele, semintele de floarea soarelui, grâul, orezul, porumbul, orzul, secara, meiul, spirulina.

Daca nu vă gandiți sa renunțați la consumul de carne, aveți în vedere cel puțin includerea unor pauze frecvente, săptămânale, în consumarea acesteia pentru a da ragaz organismului să elimine substanțele nocive datorate acestui consum. De asemenea un repaus ceva mai indelungat de cateva saptamâni este necesar la schimbarea  anotimpurilor, primavara si toamna, la echinoctii.

 – Lactatele și ouăle, la randul lor, este recomandabil a fi consumate cu maximă ponderare. Este cunoscut faptul că, la persoanele adulte dar nu numai, în urma consumului frecvent de lactate, organismul ajunge să devină îmbâcsit de mucusul ce se generează în urma procesării lor în sistemul digestiv uman. Acest mucus se localizează la nivelul membranei celulare în tot organismul dar cu deosebire staționează în sistemul digestiv și  în cel respirator, fiind responsabil pentru funcționarea problematică a acestora.

Pentru cei îngrijorați de o posibilă lipsă de calciu, presupusă a proveni în urma unui consum scăzut de lactate și ouă, este bine de știut că, o proportie mare de calciu se găseste în toate cerealele, în toate semințele oleaginoase precum și în legumele boabe. În plus, consumul acestora nu vine însoțit de acea suită de factori nocivi cu care este acompaniat consumul de lactate dintre care, un loc de frunte îl are prezența cazeinei, și a consumului de lactate și ouă însoțit de prezența colesterolului, a medicamentelor (antibiotice și analgezice), a hormonilor sintetizati in laborator sau a celor auto-sintetizati (hormonii stresului: cortizolul si adrenalina).

Și în cazul consumului lactatelor și al ouălor este recomandabil să includeți pauze săptămânale precum și la schimbarea anotimpurilor pentru ca organismul să reușească eliminarea compușilor nocivi proveniți din acestea. 

În afara aspectelor pe c are le-am prezentat, cu privire la alimentație, trebuie avut în permanență în grijă păstrarea unui echilibru între consumul de mâncare și consumul energetic provenit din activitatea fizică a fiecăruia. Cu alte cuvinte, atunci când simțim că am mâncat peste nevoile proprii nouă, trebuie să intensificăm efortul fizic depus. Suntem meniți să ne mișcăm, să fim în activitate fizică, atât timp cât suntem treji. O dietă, oricât de sănătoasă, nu poate compensa lipsa de mișcare.

Daca vă îndoiți vreodată că v-ar fi necesară o viață activă din punct de vedere fizic, pentru ca poate încă sunteți sănătos și suplu, și mâncați sănătos, amintiți-vă urmatorul aspect: 

În urma tuturor proceselor interne ce asigură desfășurarea vieții, precum și în urma tuturor proceselor digestive, organismul acumulează permanent reziduuri iar aceste reziduuri nu pot fi antrenate către eliminarea din corp decât prin efort fizic. Dieta fară mișcare înseamnă numai jumatate de masură în lupta pentru sănătate.

Dar despre aceasta vom vorbi intr-un articol ulterior!

Cu speranța că aceste îndrumări vor fi de folos cât mai multor începători în ale postului, va doresc tuturor un post cât mai usor, cu urmări dintre cele plăcute și dorite!  Va doresc sa invatati sa renuntati si sa fiti astfel detasati, sa depasiti tendinta instinctuala de a acumula, caci suntem fiinte spirituale si a sosit vremea sa ne hranim spiritual!